prezentare fotografii program cronici
Selectati alt eveniment:

Evenimente 2006

Turneu in Canada - Gheorghe Zamfir & RO'STRINGS

Gheorghe Zamfir, inegalabilul artist roman al naiului, impreuna cu Cvintetul de coarde RO'STRINGS (fost Athenaeum String Quintet) au intreprins un turneu in Canada in luna ianuarie 2006

Inegalabilul compozitor, dirijor si interpret, Gheorghe Zamfir impreuna cu Cvintetul de coarde RO'STRINGS. au sustinut un turneu de concerte in cele mai prestigioase sali de concert canadiene (cu o audienta cuprinsa intre 2800-3500 de spectatori/sala) si au prezentat un program ce a cuprins "Cele patru anotimpuri" al lui Vivaldi editate special pentru acest turneu de Lucian Moraru (fondator al quintetului de coarde) precum si alte piese bine cunoscute din repertoriul clasic, international ca "O Sole Mio" - Di Capua, Nessun Dorma - G. Puccini, pop international, "Umbra zâmbetului tau" al lui J. Mandel (Shadow of Your Smile), The Lonely Shepherd a lui James Last etc., precum si piese din folclorul romanesc: Suita din Banat a lui G.Zamfir, Ciocarlia etc.

RO'STRINGS este compus din: Gabriel Gheorghe (vioara I), Viorel Bustean (vioara a II-a), Lucian Moraru (viola), Dan Joitoiu (cello) si Silviu Prodan (contrabas).

Avand in vedere ca in anul 2006 se implinesc 250 de ani de la nasterea lui W.A. Mozart, Cvintetul roman a inclus in repertoriul de concert si alte piese clasice celebre din repertoriul Mozartian.

Turneul in Canada a avut urmatorul program:
- Marti, 17 ianuarie 2006 - Roy Thomson Hall, Toronto
- Joi, 19 ianuarie 2006 - Salle Wilfrid Pelletier, Montreal
- Vineri, 20 ianuarie 2006 - National Arts Centre, Ottawa
- Luni, 23 ianuarie 2006 - Centennial Concert Hall, Winnipeg
- Marti, 24 ianuarie, 2006 - Jack Singer Concert Hall, Calgary
- Miercuri, 25 ianuarie 2006 - Northern Alberta Jubilee Auditorium, Edmonton
- Vineri, 27 ianuarie 2006 - Centre in Vancouver for Performing Arts, Vancouver

INREGISTRARI VIDEO DIN CONCERT - Roy Thomson Hall, Toronto, 17 ianuarie 2006

Gheorghe Zamfir & RO'STRINGS

Click pentru video
Giacomo Puccini - Nessun Dorma
Giuseppe Verdi - E lucevan le stelle
Antonio Vivaldi - Anotimpurile: Vara, partea a IIIa
James Last - The Lonely Shepherd
Grigoras Dinicu - Ciocarlia

Cronici


Ecouri la concertul sustinut de Gheorghe Zamfir la Toronto
(Monica Tudor George, 30 ianuarie 2006, Toronto)

Cine nu-l cunoaste pe Gheorghe Zamfir?!. in Romania s-au oriunde in lume ?!. Notorietatea lui depaseste granitele patriei sale de nastere. Peste tot unde concerteaza el este intampinat cu foarte viu interes si chiar cu dragoste. Personal, scriu aceste randuri cu emotie. L-am auzit si vazut in carne si oase aici la Toronto, pentru ca marele artist a concertat si in metropola noastra.
Concertul din seara zilei de 17 ianuarie ac. de la Royal Thomson Hall a atras, ca un magnet, mii de melomani admiratori ai artei marelui nostru compatriot Gh. Zamfir, desi afara era o ploaie pe masura. El a fost acompaniat de redutabila formatie artistica romaneasca "The Athenaeum String Quintet" – fiecare membru al formatiei fiind sef de sectie in Orchestra Filarmonica Romana. Ni s-a prezentat un program de lucrari muzicale trecand prin Vivaldi, Mozart, Puccini, De Curtis, Martini, Lennon & McCartney, James Last, Leonard Bernstein, Grigoras Dinicu, Gh.Zamfir, piese muzicale apartinand unor culturi nationale traditionale, o suita de dansuri romanesti din Transilvania, creatie Gh. Zamfir si Ciocarlia.
Timp de doua ore am trait un miracol, am uitat de noi, de problemele noastre, de timpul in care traim. Gh. Zamfir recreiaza, in maniera personala, muzica pe care o interpreteaza incat ai impresia ca asculti ceva cu totul nou. Ne-a condus intr-o lume ideala, buna, frumoasa, dreapta acolo unde s-a retras ADEVaRUL. Am trait, timp de doua ore, o vraja mirifica, ne-am simtit mai buni, poate mai destepti, mai tineri, mai frumosi. Gh. Zamfir are o speciala inzestrare personala, o forta extraordinara de a comnunica cu auditoriul si asta vine din totala, din dezarmanta lui sinceritate. impreuna cu el ne-am contopit cu muzica, am ajuns la esenta ei condusi de el. El stie si poate sa topeasca tot ce nu este determinant fapt care contagiaza pe ascultator fara putinta de a se apara. Pentru noi, el a creat frumusetea si perfectiunea. Am trait imensa bucurie de a-l asculta, ca pe nimeni altul, si de a fi atat de aproape de el. Intreaga asistenta traia emotionata prin muzica pana la lacrimi, la adorare. Daca ni s-ar fi cerut am fi devenit de buna voie, sclavii lui Gh. Zamfir. Dar mesajul si idealul lui este altul – e binele, e pacea, e fericirea. Artistii au fost rasplatiti cu aplauze ca la Atheneul Roman – adica entuziaste si indelungate.
Si apoi nu trebuie sa uitam ca Gh. Zamfir a revolutionat modul de gandire asupra unui instrument muzical legendar, naiul, considerat numai popular. Cu el se interpreta numai muzica populara. Gh. Zamfir a spart tiparul creind patru tipuri de naiuri ajungand de la naiul stravechi la naiul cu 30 de tuburi, acordat cu miere de albine. Naiurile creiate de el au o uriasa putere de expresie, au reanoit sunetul, l-a reamprospatat revolutionand muzica.
Concertul maestrului Gh. Zamfir de la Toronto a fost o premiera mondiala prin modul absolut inedit de interpretare a celebrului opus "Anotimpurile" de Vivaldi in interpretarea unei formatii de camera cu solist la nai. Nimeni inaintea lui Gh. Zamfir nu a putut exprima atat de mult si atat de dens cu ajutorul unui instrument muzical.
Cel care s-a impus si a triumfat pe scena internationala prin interpretari in maniera inedita, pline de lirism si virtuozitate, slefuind sunetele pana ajung la starea de cristal, a adus mereu in atentia lumii Romania cea eterna creatore de mari valori. Noi romanii ar trebui sa-i mutumim cu recunostinta pentru aceste sublime fapte ale sale. Din pacate insa acasa la el si la noi, marele artist este supus unui comportament absurd si nedrept. Noi cei multi care intelegem muzica stim ca un artist de geniu trebuie apreciat cu alte unitati de masura decat cele obisnuite. Si-i multumim din inima si-l iubim nemasurat.


Gheorghe Zamfir in concert la Montréal: Nai de n-ai cuvinte...
(Cerasela NISTOR, editor cultural www.paginiromanesti.com)

Seara de joi, 19 ianuarie, imi va ramane pentru mult timp in amintire. Spre rusinea mea, nu-l vazusem niciodata “live" pe maestrul Gheorghe Zamfir. S-a intamplat sa traiesc aceasta experienta unica aici, la Montréal.

Am crescut in acordurile naiului maestrului, insa faptul ca acesta ar putea face parte din definitia “romanismului" l-am realizat mai tarziu. In cei doi ani de cand traiesc aici, am descoperit insa, din discutiile cu colegii sau cu alti cunoscuti canadieni, ca numele interpretului roman le este familiar. Se pare ca, pe vremea cand a locuit la Montréal (asa cum a si relatat maestrul in interviul acordat ziarului nostru), Gheorghe Zamfir a fost o celebritate aici. Canadienii s-au ingramadit, la acea vreme, sa-i cumpere discurile si sa participe la concertele sale. Si nu l-au uitat: in sala Wilfrid Pelletier am fost aproape “inconjurata" de localnici, care isi aminteau cu insufletire de melodiile sale. De la O, Sole Mio... la Kill Bill.

Acompaniat de cvintetul de coarde Athenaeum, muzicianul a interpretat, in prima parte, Anotimpurile lui Vivaldi, special pregatite pentru acest turneu de Lucian Moraru (fondator al cvintetului), precum si alte piese cunoscute din repertoriul clasic, precum Umbra zambetului tau (Shadow of Your Smile) a lui Mandel, Nessun Dorma a lui Puccini, O, Sole Mio - Di Capua, Lonely Shepard a lui Last. Tot din repertoriul clasic, maestrul a acordat o atentie deosebita lui Mozart, dat fiind ca anul acesta se sarbatoresc 250 de ani de la nasterea compozitorului.

Iubitorii de film trebuie sa fi tresarit la recunoastrea coloanelor sonore din Once Upon A Time In America al lui Sergio Leone, Picnic at Hanging Rock, semnat Peter Weir ori mai recentul Kill Bill vol.1 al lui Quentin Tarantino.

Emotii romanesti si...quebecheze
Partea doua a serii a fost rezervata mai mult spectaorilor romani sau cel putin asa am crezut, pana cand am remarcat ca folclorul romanesc a emotionat in aceeasi masura publicul quebechez. Inceput intr-o atmosfera destul de austera (datorata si faptului ca maestrul nu a acordat nici macar un cuvant publicului, de la un capat la celalalt al serii, ci doar a schimbat, din cand in cand, cele patru naiuri), spectacolul s-a terminat - intr-o explozie de emotie - cu aclamarea celor 6 muzicieni si rechemarea lor la scena in nenumarate randuri. Singurii care au deschis gura au fost membrii cvintetului, insa nu pentru a vorbi, ci pentru “strigaturile" cantecelor romanesti, cu care s-au dovedit la fel de priceputi ca si in manuirea viorilor. Cvintetul Athenaeum este format din Gabriel Gheorghe (vioara intai), Viorel Bustean (vioara a doua), Lucian Moraru (viola), Dan Joitoiu (violoncel) si Silviu Prodan (contrabas).

Spre finalul serii, interpretarea Ciocarliei a starnit aclamatiile auditoriului in cea mai inalta masura - romani atinsi de dor si quebechezi transpusi, cu ajutorului naiului romanesc, intr-o stare de emotie sublimata. As putea sa insir aici o intreaga gama de superlative, insa ma multumesc sa va fac partasi la exclamatia de incantare a vecinei mele quebecheze: “ça donne des ailes!".


Pe cerul Canadei a trecut, de curând, dela Atlantic la Pacific, un meteor de marimea întâi.
(Monica Tudor George, ACTUALITATEA CANADIANA, 3 februarie 2006)

Marele artist român Gheorghe Zamfir a întreprins, în perioada 17 – 27 inuarie 2006, un turneu prin primele sapte cele mai mari orase canadiene – Toronto, Montreal, Ottawa, Winnipeg, Calgary, Edmonton, Vancouver. Concertele s-au tinut cu mii de locuri fiecare.
Maiestrul a fost însotit de o foarte prestigioasa formatie muzicala româneasca "The Athenaeum String Quintet". Programul a fost de zile mari – Vivaldi, Mozart, Puccini, DeCurtis, Martini, Leon Bernstein, James Last, Lennon & McCartney, Gheorghe Zamfir, piese muzicale traditionale ale unor popoare, o suita de dansuri din Transilvania (Gh. Zamfir), Hora Staccato – Grigoras Dinicu – aranjament Gh. Zamfir – si Ciocârlia – aranjament Gh. Zamfir.
"Cele patru anotimpuri" opus-ul lui Vivaldi în aranjamentul lui Lucian Moraru a reprezentat o premiera mondiala, o noutate absoluta, prin interpretarea de catre o formatie de camera si solist la nai. Un public avizat si cunoscator al artei marelui nostru compatriot, l-a asteptat cu înfrigurare si l-a întâmpinat cu mare dragoste. Posturile de televiziune, de radio si presa scrisa de expresie româneasca au vorbit si scris la superlativ despre marele muzician, au publicat interviuri cu el.
Autoarea acestor rânduri a audiat concertul în Toronto la "Roy Thomson Hall" sala cu 3000 de locuri. A meritat cu prisosinta sa înfruntam ploia torentiala de afara pentru a-l auzi si vedea pe Gh. Zamfir. A fost un eveniment magnific pentru ca acolo, în acea sala mare si feeric luminata era el care aducea marea arta, perfectiunea, bucuria si mesajul României. În public nu erau numai români, am vazut chipuri specifice tuturor continentelor dar mai ales multi anglo-saxoni recunoscuti ca persoane ce nu-si manifesta sentimentele. Si a început concertul.
Treptat ne-a învaluit o vraja, miracolul era prezent în sala alaturi de noi, era ca un început de lume, o alta lume, nobila, buna, dreapta. Gh. Zamfir parca înlatura niste valuri si noi desopeream minuni nestiute, mergeam condusi de el catre esenta muzicii, într-o tara ideala, imaginara, acolo unde a emigrat ADEVĂRUL. Vreau sa precizez ca ceea ce scriu nu este literatura.
Omul si muzicianul Gh. Zamfir poseda o forta extraordinara de a putea sa comunice ascultatorilor întreg sensul piesei muzicale respective, absolut toate trairile ce deriva de aici, ajutat fiind, cred, de marea, de sublima lui sensibilitate, de totala si dezarmanta lui sinceritate. La Gh. Zamfir sunetele au limpezimi de clestar, muzica, desi ai mai ascultat-o, pare noua fapt nemaiântâlnit la alti muzicieni. Nimeni nu exprima atât de mult cu ajutorul unui instrument muzical ca Gh. Zamfir.
Cu o curiozitate reportericeasca am urmarit, discret, reactia spectatorilor din alte etnii decât româneasca. Mii de ochi în lacrimi, lacrimi de fericire în care eram înfratiti cu totii.
El este un îndrasnet, un inovator, a revolutionat muzica creind cele patru noi tipuri de nai care suna ca o orchestra. De la naiul treaditional cu putere modesta de expresie, el a creat naiul cu 30 de tuburi acordat cu miere de albine si cu o uriasa forta de exprimare. El a îmbogatit muzica, el este faurarul sunetului unic.
La aceiasi altitudine s-a desfasurat întreg turneul lui Gh. Zamfir – am aflat-o de la televizor, radio, din ziare si prin telefon de la prieteni. Si daca este asa – si este – si daca în Occident despre România nu se cunoaste de cât aiureala cu Dracula – atunci o personalitate de talia lui Gh. Zamfir nu trebuie sa fie un motiv de mândrie nationala, nu trebuie sa-l admiram, sa-l aparam chiar de tot ce nu i-ar face bine ? !. El este unic, dar nu este numai al nostru, este al lumii întregi si suntem raspunzatori pentru el.
Românii din Exil si alti multi melomani admiratori ai lui au aflat cu stupoare de necazurile pe care le are acasa, de marea nedreptate ce i s-a facut. Noi putem sa fim avocatii lui pentru ca, din nefericire, acum el are nevoie de aparare si asta încerc eu acum. Atragem atentia asupra "cazului Gh. Zamfir" si cerem sa se revizuiasca cu toata seriozitatea si sa i se faca dreptatea cuvenita acestui stralucit ambasador al României, celui mai mare naist din toate timpurile. Caci aparitia lui pe marele scene ale lumii înfrumuseteaza imaginea României si noi stim ca tara noastra nu prea are parte de multe laude din partea comunitatii internationale si mai ales din partea institutiilor internationale. Pe orice meridian al lumii Gh. Zamfir este obiectul unei mari admiratii, al unei adoratii de neimaginat. Un prieten canadian – anglo-irlandezo-scotian, prezent la concert, uluit de sonurile lui Zamfir, nu-si putea retine exaltarea exprimând soptit: "dar cum face asta, nu e posibil asa ceva ?!". Am aflat, apoi, ca întorcându-se de la concert catre casa într-o localitate din afara orasului si însotit de doi prieteni cu care discuta în prelungirea emotiilor de la concert, a deschis un geam al masinii si a strigat catre ferstrele mai mult întunecate ale cladirilor pe lânga care treceau: "prostilor, dormiti si nu stiti ca la Toronto este Gh. Zamfir".
Monica Tudor George, 20 West Lodge Avenue, apt. 310, Toronto, Canada, M6K 2T4

 


 

 

    © 2002-2007 SonArt