De la fluxul muzicii la reperele economice
Viorela Ciucur in dialog cu muzicianul si managerul artistic Lucian Moraru
ecart, 19 aprilie 2001

Viorela Ciucur: Domnule Lucian Moraru, pentru inceput v-as ruga sa-mi spuneti cateva cuvinte despre dumneavoastra.
Lucian Moraru: Am absolvit Universitatea de Muzica din Bucuresti in 1988, si am activat ca artist instrumentist - viola la orchestra Filarmonicii "George Enescu". Ca interpret am avut si in masura timpului disponibil, am in continuare aparitii pe podiumul de concert, ca solist sau in formatii de muzica de camera; de asemenea exista si un numar de premii obtinute la diferite competitii. Dar in prezent cea mai mare parte a preocuparilor mele se leaga de agentia SonArt Artist Management & Records.

Viorela Ciucur: Cum v-a venit ideea infiintarii acestei agentii?
Lucian Moraru: Ideea a venit in cursul unei conversatii foarte banale cu regretatul Iosif Sava, acum 3 ani si ceva: eram in turneu cu orchestra Filarmonicii in Germania si intr-o seara, dupa un concert, ne-am intalnit la barul unui hotel unde asteptam niste prieteni, iar dumnealui - un fax din tara. Am inceput o discutie despre activitatea de manageriat si mai ales cea organizatorica, el fiind foarte placut impresionat de modul de desfasurare a turneului nostru, organizat la superlativ de agentia germana. De aici a pornit totul: a fost practic un schimb amical de pareri, o discutie de principiu din care pentru mine s-a nascut ideea de a incerca sa intemeiez o agentie de impresariat in Romania. La doua luni dupa acea discutie, m-am interesat despre actele necesare si am infiintat aceasta agentie.

Viorela Ciucur: Cum ati pornit? Inceputul a fost greu?
Lucian Moraru: As putea spune ca a fost foarte greu. Dar am avut sansa: la cateva zile de cand pornisem au aparut doua contracte, aceasta in urma a doua oferte facute la intamplare - e vorba de Targul National de Carte, organizat de Artexpo, care a focut o comanda pentru un concert cu un cvartet de coarde (iar oferta mea s-a numit, bineinteles, Cvartetul SonArt, care a sustinut un program Beethoven) si apoi, la trei saptamani am primit de la Ambasada Canadei o solicitare pentru un program muzical. Au urmat greutatile inerente oricarui inceput, cu oferte peste oferte, intalniri foarte multe in care trebuia sa-mi fac cunoscuta activitatea si sa conturez personalitatea firmei, pentru a capata credibilitate in randul sponsorilor potentiali. De asemenea, au fost momentele de familiarizare cu legile (nu putine!) privind atat aspectele financiare, cat si acele aspecte specifice muzicii cu artisti - legea drepturilor de autor, a drepturilor conexe, a drepturilor artistilor, o lista lunga de norme si obligatii. Apoi a fost o perioada cand am incercat sa fac publicitate agentiei in strainatate, prin diversele contacte peronale; totodata, am cautat sa patrund putin in sistemul de lucru international, pentru ca in zona noatra de activitate evenimentele nu se pot desfasura doar in spatiul intern al unei tari, ci artistii trebuie sa circule cat mai mult pentru a evita limitarea, plafonarea si pentru a dobandi notorietate. E deosebit de importanta largirea orizontului muzicienilor prin contactul cu un public divers, cu gusturi, preferinte diverse, ce privesc atat stilurile muzicale, cat si anumite variante interpretative. De aceea, si eu, ca agent trebuie sa fiu la curent cu ceea ce se intampla in strainatate, mai ales ce e "la moda", dat fiind caracterul larg si profund interactiv al culturii. In special muzica a carei expresie nu cunoaste ingradirile de limbaj cu care se confrunta, de exmplu, teatrul, are acces si impact absolut universal si, indiferent ca vrem sau nu, patrunde peste tot.


Alte articole:
contact

 


 

 

    2002-2004 SonArt